sâmbătă, 28 august 2010

Trairea experientei


De a lungul timpului am citit nenumarate carti.Pasionat de sf din clasa a 5 6,apoi din 89'intreaga gama de ezoterism,spiritualitate si ocultism,metafizica si astrologie,si bineinteles tot ce tine de beletristica clasica si moderna,plus multe carti de popularizare stintifica si cunoastere tehnologica in cele mai diverse domenii.Acum exista si internetul,un nou flux de informatii de tot felul,toate astea ca un fond de cunoastere,sau poate doar iluzia faptului ca stiu.
Ei bine,e foarte placut sa stii,sa fii educat,sa poti purta o conversatie in cele mai diverse domenii,insa asta nu te ajuta sa cunoasti cu adevarat si nu te ajuta sa traiesti mai bine,mai armonios,mai natural daca vreti.Intre ignoranta si intelect exista o mica punte legata direct de viata noastra,numita in general experienta de viata.
Aceasta experienta nu este neparat o continua aventura si oscilatie,desi partea suferistica a existentei isi are rolul ei in deschiderile prezente sau viitoare,insa cea ce este important,orice teorie indiferent cit de stufoasa sau spectaculoasa pare,are o valoare de moment,si fara trairea directa a ei,fie si la un nivel imaginar care sa dea un sens direct totusi,se pierde in potentialul absolut din care facem parte.
Un alt aspect al partii teoretice si intelectuale a experientei,este faptul ca usor confundam generalul cu particularul,informatiile generale se aplica particular doar la cei care se confunda cu generalul,in rest,avind in vedere nivelul de perceptie si intelegere individual,e greu sa crezi fara sa verifici.Iar verificare prin surse tot exterioare noua,duce la confuzie si mai mare,fiindca o realitate generata de o minte duala,pur si simplu bate diversele idei si informatii,cap in cap.
Care este solutia?intrebam,iar eu nu pot decit sa va prezint realitatea in direct,respectiv ce inseamna sa traiesti la propriu.Perceptia noastra se transforma in gindire,gindirea in actiune,actiune care se intoarce catre perceptie.E simplu,un cerc triunghiular al prezentei noastre simplificate.Astfel totul se imparte in cite o treime,o treime perceptie,o treime gindire si o treime actiune.Daca depasim acesta proportie,fie si cu 10% mai multa actiune decit perceptie sau gindire,in timp apar dizarmonii,o rupere a echilibrului interior.La fel si cu iubirea,o treime noi,o treime cei apropiati si o treime intreaga existenta,niciodata mai mult sau mai putin.

Cei care mai mult mediteaza si contempla,au un mare procent de perceptie si de contopire cu existenta,insa sunt nepractici,si de multe ori,mult mai egoisti decit isi dau seama ca sunt.Deasemenea,ginditorii,sunt rupti de realitate,nu prea pun pret pe perceptie si actiune si se simt bine in mintea lor,dar nu sunt completi parca,si de multe ori,cumva handicapati in fata vietii si a experientei,care nu este numai gindire.
Iar acesta realitate in direct,care o propun,este in primul rind proportie,respectiv armonia proportiei.Este destul de greu sa fiu permanent echilibrat si armonizat,dar chiar si atunci cind nu sunt,sunt constient de faptul ca natura pastreaza automat armonia,fie si facindu ma constient de greseli,prin procesul recunoasterii.
In acesta lume se afla covirsitor de multe entitati caree experimenteaza realitati simple ale vietii,iar acesta este direct si indirect vibratia locului si momentului,deci ne trezim uneori lacomi cind mincam,mofturosi la diverse,refractari la nou si inedit,predispusi mai degraba la reactie decit actiune,si multe altee aspecte,care nu ca nu ne ar apartine,una suntem,dar parca e fortata experimentarea lor,ne am cam saturat sa experimentam animalutul din noi,numai pentru ca vibratia generala o cere.
Altfel spus,intre individualizare si individualism,intradevar,suntem o singura entitate,un singur eu,un singur dumnezeu daca vreti,insa cea ce ne individualizeaza este nivelul de perceptie,pentru ca divinitatea priveste lumea si universul prin ochii nostrii,iar perceptia noastra este cea ce schimba totul in jurul nostru,si este direct implicata in cea ce suntem,in fiecare moment.
Perceptie nu inseamna numai simturi,desi simturile isi au acea treime fizica necesara,inseamna si trairea directa,cu totul,a oricarui tip de experienta,lucru care,la cit de fragmentati si nearmonici suntem,se intimpla destul de rar.Mai inseamna si intuitie,acel gind spontan care intotdeauna simplifica si armonizeaza,insa majoritatea preia gindul spontan,il analizeaza,la modul constructiv(zic ei)si il transforma intr un concept lipsit de acea vibratie a trairii directe,valabila in mod egal pentru ginduri,imagini fizice si emotii,o alta triada care se poate manifesta echilibrat.
Perceptie mai inseamna si contemplare,bucuria in fata imaginii sau gindului fara nici o interventie,alnaliza sau atrbuire a ceva anume.
In fine,tot perceptie inseamna si actiunea justa in functie de necesitate si toate cele mentionate mai sus.
Gindurile celorlati cu si despre noi ne influenteaza indirect sau direct perceptia,de aceea este bine sa stim care este perceptia noastra in tot si toate,fiindca de multe ori actionam sau percepem colectivul,sau imaginea pe care altii deja au creat o despre noi.Avem tendinta permanenta de a generaliza,o simpla intinire si discutie se transorma usor intr o eticheta pe care o purtam cu noi fata de acea persoana,indiferent de cea ce facem in continuare,din acest punct de vedere,ne creem unii pe altii mereu.Insa daca respectam proportiile,si nu gindim despre niciodata mai mult decit trebuie,avem surpriza sa intinim permanent oameni noi.
Acum cea ce impartasesc aici este tot perceptie proprie,care genereaza alte perceptii si bineinteles interpretari,insa unde este viata noastra in toate astea?Bineinteles,undeva la mijloc intre noi,si peste tot dealtfel cu sau fara noi ,fiindca este necesar sa ne obisnuim cu ideea ca nimeni si nimic nu este indispensabil,iar daca tot ne jucam de a viata personala,privata,individuala,unica s.a.md,asa cum spune nu stiu ce grup prin chaneling,sa ne jucam frumos:)