marți, 15 septembrie 2009

Despre Vibratii

Am sa incerc alaturi de voi sa construiesc teoria diapazonului.Diapazonul este acel accesoriu muzical cu ajutorul caruia se acordeaza instrumentele,generind un ton etalon,si care alaturi de metronom care genereaza ritmul,acel tic tac,sunt instrumentele intelegerii unor aspecte care par banale,cel putin pentru muzicieni,insa ele stau la baza vietii,la baza evolutie si a creatiei,cu tot cea ce implica asta.Este vorba de un fenomen fizic,si anume rezonanta,dar care are corespondenta si dincolo de fizic,in toate cimpurile vibrationale universale,insa daca cunoastem cele ce se vad,cele ce nu se vad ni se vor arata.Deci,revenind la diapzon,indiferent cit de tare il lovim de masa,el genereaza acelasi ton,in principiu nota mi,daca il lovim mai tare creste doar intensitatea sunetului, nu si frecventa.Din acest punct de vedere,tot cea ce exista,fizic sau nu,este un diapazon,fiecare atom are frecventa proprie,insa prin diverse actiuni,intensitatea lui creste sau scade,iar prin interactiunea cu alti atomi,creeaza fenomenul de rezonanta,in care frecventele diferite tind sa se acordeze si sa se armonizeze la unison.Important este faptul ca frecventa etalon se pastreaza indiferent de actiune,cea ce se acordeaza generind rezonanta este intensitatea cu care emite acest etalon particular.Bogatia de frecvente diferite care tind sa se armonizeze in intensitate,este marea simfonie cosmica numita si muzica sferelor,in care toata gama infinita de cimpuri vibrationale se intrepatrund,rezultind intreaga creatie cu tot cea ce se afla in ea.Un chimist sau un fizician ar putea combate aceasta colaborare in intensitate,prin constatarea faptului ca la nivel atomic se produc de fapt schimburi electrice,insa dragi prieteni,cea ce putem constata in laborator,sau prin formule matematice,sunt doar efectele unor cauze atit de marete,incit tocmai focalizindu-ne pe aceste efecte,nu putem percepe aceasta mareata simfonie universala,fiindca desi orice parte reflecta intregul,a constientiza sau percepe numai partea,este un fel de autoexcludere fata de intreg.Deschiderea fata de intreg,fata de tot,ne ajuta sa intelegem cum aceste parti,atomi,oameni sau cutii de chibrituri isi cinta simfonia slavind creatia,insa fara nimic spectaculos in asta,prin fenomene simple de rezonanta.
Un alt instrument pe care l-am prezentat la inceputul aceste postari,este metronomul,aparent independent si fara nici o legatura cu diapazonul,care intre timp a evoluat si a devenit pian,imprietenindu-se cu multe alte diapazoane pe frecvente diferite.Interpretul la buchetul de diapazoane,pian daca vreti,imprima frecventei parte si intreg un ritm aparte,tango sau vals,gigs sau rumba,in timp ce metronomul din spate,tic tac tic tac,imprima ritmul de baza,masura in care se incadreaza interpretarea,si aici trebuie sa punctez diferenta intre interpretare si creatie,intre a cinta dupa partitura si a compune efectiv.Acest cimp infinit de frevente aflate in acelasi ritm de baza al metronomului universal,suntel noi,Omul,creatorul,singurul capabil sa interpreteze si sa compuna simfonia care la un nivel foarte larg,o numim viata.Inima noastra bate ritmul blind al unverturii in momentele de liniste si pace,sau mai agitat atunci cind trairea noastra tinde sa devina rock,sau aritmic in marile oscilatii care ne caracterizeaza viata,trecind usor de la un ritm la altul.Daca vrem sa ascultam muzica universului,incepem prin a ne asculta inima,ritmul propriu in functie de partitura pe care o interpretam,sau,de ce nu?o compunem.
Si acum,prieten drag,sa incerc sa iti raspund tie,atunci cind imi spui ca nu simti aceasta vibratie care de fapt este muzica pentru cei care stiu sa asculte.M- ai montat si m-ai sustinut,incurajind cea ce eu am ignorat,iar pentru a fii in rezonanta,am compus pentru tine frecvente noi,analogii de fapt,muzica in cuvinte pentru ca impreuna,suntem cea mai mareata orchestra.Orientarea intelectuala,prin intelegere si cunoastere,ne face buni interpretii,citeodata si buni dirijori fiindca ne cunoaste bine partitura,dar de multe ori ignoram propriul metronom si de aici fenomenul de interferenta,un alt proces oarecum opus rezonantei,in care desi frecventele sunt aceleasi,intensitati diferite,sau chiar frecvente care se intrepatrund gresit,creeaza micile aspecte false ale vietii,iar un observator cu ureche muzicala buna este neplacut impresionat,Observatorul suntem tot noi,insa transpus pe alta lungime de unda,in care muzica este mai mult un fel de liniste dinamica,iar acesta liniste este de fapt compozitorul,Spiritul.
Oamenii sunt cimpuri vibrationale,trupul si fenomenele adiacente tine basul si cu toba mare,insa gindurile si sentimentele,reflectia si linistea interioara cinta marea simfonie care suntem,rezultind o si mai mare simfonie care este viata.Ca totul a inceput sa sune a opera rock,are si asta farmecul ei.Daca vrem sa compunem altceva,inca mai trebuie sa ne intelegem partitura pe care o avem de interpretat,insa avem acea libertate a ascultatorului,acea liniste care observa armonia sau notele disonante,si avem si metronomul propriu,glasul inimii,care este mai degraba un metronom decit o pompa,desi corespondentul fizic pare sa fie pompa.Ideea de masini biologice pe care partitura rock incearca sa o interpreteze este minunata in interpretare,dar nesatisfacatoare atunci cind vrem sa compunem si noi ceva.Cele doua fenomene aparent fizice,rezonanta si interferenta,in analogie cu frecventa si intensitatea sunetului,in analogie cu faptul ca avem parte de doua forme diferite,barbati si femei si multe alte analogii ne ajuta sa putem compune ceva.La inceput muzica gen" melc melc codobelc",dar felul cum va suna simfonia la care ajungem cind DEVENIM buni compozitori este imprevizibil,insa maret fie si numai ca idee,surpriza si emotia primei auditii,ne apartine,insa adevaratul compozitor,linistitul spirit,nu se va opri la o partitura,va compune mereu,iar noi avem de ales,intre a asculta,a interpreta sau a compune alaturi de marele compozitor.
Totul e vibratie,staticul,asa cum am sugerat,e basul si cu toba mare,si daca citeodata nu simtim vibratie,inseamna ca noi suntem basul,dar cu posibiltatea de a deveni vioara I,sau si mai deosebit,solistul.Aceasta imagine nu are scop,ci sens,iar sensul simfoniei,care asa cum am spus,SUNTEM,este insasi viata.Si va multumesc pentru interpretare tuturor,in speranta ca o sa compunem cea mai mareata simfonie impreuna.